Mergând pe firul istoriei pentru a căuta originile diferitelor aşezări care au constituit şi constituie nuclee ale vieţii economice, politice şi social-culturale, este deosebit de greu.
Greutatea aceasta constă în numărul redus al documentelor istorico-arheologice sau scrise care să ateste vechimea unei localităţi, originea unor instituţii.
Papiu-Ilarian este unul dintre satele vechi din Câmpia Colinară a Transilvaniei, amintit documentar pentru prima dată într-un act de strângere a dijmelor în care popa Pavel plătea în anul 1334 suma de 22 dinari…
Peste 12 ani, moşiile Chimintelnic şi Budiu, proprietatea lui Mihai, fiul lui Petru, fiul lui Medzeş de Band, au fost pustiite de magistratul Toma din Reghin, în noiembrie 1346.
Denumirile purtate de localitate, în decursul timplui, au variat de la un an la altul, de la un secol la celălalt. Astfel, în anul 1334 se numea Sacerdas de Budun, în 1346 posesiunea Budun, 1372 Bodan, 1750 Budy, 1760-1762 Mezo-Bodan, 1850 Bidiu, 1854 Budiu 1870 Budeiul de Câmpie, Budâi- denumire ce o folosesc şi astăzi locuitorii acestui sat, iar din 25 septembrie 1925 numele localităţii se schimbă, primindu-l pe acela al vestitului tribun paşoptist care a copilărit şi a trăit pe aceste meleaguri- Alexandru Papiu Ilarian.
Primele documente care atestă că a existat şcoală şi învăţător al satului datează din 1792, chiar dacă cu mult înainte a fost şcoală în sat. În perioada 1768 – 1807 învăţător era Lakatos Samuel; în perioada 1808 – 1841 învăţător era Ujvarosi Samuel urmat de fiul său Ujvarosi Sandor în perioada 1842 – 1889. Învăţătorul era plătit de săteni ( pentru 20 copii pe care îi învăţa primea 20 de litre cereale). Mai târziu învăţătorul primea plata în bani, de exemplu 262 forinţi.
Din scrierile din 1783 aflăm că se punea accent pe educarea copiilor, iar părinţii celor care nu îşi trimiteau copiii la şcoală erau obligaţi să-şi plătească oricum învăţătorul, percepându-se în plus şi pedeapsă.
Şi aşa existau părinţi care nu doreau să-şi educe copiii. Din următorul tabel reiese că mai mult de jumătate din copii nu mergeau la şcoală. Motivele erau: lipsa îmbrăcămintei, copiii erau puşi de mici la muncă, depărtarea de şcoală etc.
Din corespondenţa lui Alexandru Papiu Ilarian cu cumnatul său, preotul Vasile Pop, paroh în Budiu, aflăm că în 1798 era o şcoală în localitatea noastră, în limba maghiară, dar care şcolariza copiii maghiari, români, evrei şi de religii diferite: romano – catolici, greco – catolici, reformaţi, ortodocşi, mozaic etc., învăţător fiind Nemeş Şandor.
Din anul 1832 era şcoală şi în limba română.
Nu avem documente să ne spună dacă era o clădire anume destinată învăţământului în limba maghiară şi română. Ştim că erau şcoli confesionale.
Din scrisorile lui Al. Papiu Ilarian către cumnatul său, preotul Vasile Pop, aflăm următoarele:
Clădirea veche în care azi ne desfășurăm activitatea este vechiul Conac Bethlen, având destinația școală din anul 1895.
În 30 iunie 1694 , aici a avut loc nunta fiicei lui Bethlen Gergely , Kata Bethlen cu principele Transilvaniei, Mihály Apafi II., la care au participat cei mai importanți dintre nobilii ardeleni. În perioada 2011-2012 această clădire a fost reabilitată prin Fonduri Guvernamentale.
În 1963 au început lucrările pentru construcția clădirii noi a școlii și în anul 1965 a fost dată în folosință. Și această clădire este reabilitată în perioada 2004-2005 prin fonduri Europene.
Un rol important în realizarea acestor proiecte l-a avut domnul Nemeș Petru care a fost directorul acestei instituții peste 25 ani și președintele Asociației Culturale Alexandru Papiu Ilarian. În vecinătatea școlii se află bustul marelui istoric și om politic Alexandru Papiu Ilarian (1827-1877), care a copilărit în localitatea noastră, cel ce a fost unul din principalii organizatori ai revoluției de la 1848, membru titular al Academiei Române din anul 1868.
În prezent Şcoala Gimnazială Papiu Ilarian este unitate şcolară cu personalitate juridică având arondată structura:
Şcoala dispune de condiţii optime pentru desfăşurarea procesului de învăţământ.
Corpul profesoral este format în majoritate de cadre didactice tinere, dornice de afirmare şi performanţă, dar şi cadre cu experienţă şi grade didactice. Acestea urmăresc permanent modernizarea actului de predare – învăţare prin capacităţi şi aptitudini, utilizând strategii participative fiind deschise spre noutăţile reformei din domeniul învăţământului.
“Şcoala noastră va fi întotdeauna locul unde toţi copiii îşi vor defini şi dezvolta personalitatea, părinţii vor găsi un partener de calitate în educaţie, iar educatorii vor oferi tuturor ştiinţa de a reuşi.”
